Liga 1
Liga 1
Liga 1
Liga 1 (numită anterior Divizia A) este principalul eşalon fotbalistic din România. Este o competiţie în care sunt angrenate 18 formaţii de fotbal masculin. În cadrul competiţiei, fiecare echipă dispută două meciuri (unul pe teren propriu, iar altul în deplasare, pe terenul formaţiei adverse) cu fiecare din celelalte echipe. Meciurile Ligii 1, la fel ca meciurile din alte competiţii interne din Europa, se dispută în etape (34 de etape), în cadrul fiecărei etape una din echipe întâlnind o singură echipă adversă, astfel încât în fiecare etapă au loc 9 meciuri de fotbal. La sfârşitul competiţiei, campioană este desemnată formaţia care acumulează cele mai multe puncte (ocupanta primului loc al clasamentului întocmit), iar formaţiile clasate pe ultimele 4 locuri (respectiv 15, 16, 17 şi 18) retrogradează în eşalonul fotbalistic secund (Liga 2), urmând ca din acest eşalon să promoveze alte 4 echipe care le vor lua locul în campionatul următor. Cele mai bine clasate echipe din Liga 1 se califică în competiţii ale cluburilor din diferite ţări europene (Cupe Europene). Cele două Cupe Europene importante sunt Liga Campionilor şi Cupa UEFA.
Istorie
Fondată în 1909, Liga 1 s-a disputat fără întrerupere până în 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial. În cadrul acestei prime perioade a fotbalului în România, echipele care s-au evidenţiat au fost Olimpia Bucureşti şi Colentina Bucureşti, ambele câştigătoare de două ori ale Competiţiei. În 1909, Campionatul României s-a disputat în Sistem de turneu, turneu la care au luat parte cele două echipe din Bucureşti amintite mai sus şi două echipe din Ploieşti : United şi Româno-Americană. Olimpia avea să devină prima campioană a României, iar celelalte trei echipe aveau să câştige şi ele competiţia în următorii ani. Singura echipă din prima etapă a disputării Ligii 1 care nu a luat parte la turneul din 1909 şi a câştigat la rândul ei Liga 1 în aceşti 7 ani este Prahova Ploieşti, care a triumfat în această competiţie în ediţia 1915-1916.
1919 - 1941
După o pauză survenită, cum am amintit mai sus, Primului Război Mondial, fotbalul a devenit mult mai cunoscut şi mai iubit atât pe Mapamond, cât şi în România. Prima campioană din perioada interbelică a fost Venus Bucureşti, echipa-fanion a acestei perioade. Din 1919 şi până în 1940, Venus avea să câştige nu mai puţin de 8 titluri de campioană a ţării. Din păcate, echipa avea să se desfiinţeze în anul 1949. O altă echipă care s-a remarcat a fost Chinezul Timişoara. Aceasta deţine recordul (record egalat însă de Steaua Bucureşti în anii ‘90) de ediţii ale Campionatului câştigate consecutiv - 6. În anul 1923, în care Chinezul triumfa pentru a doua oară, lua fiinţă formaţia Rapid Bucureşti, o altă echipă care avea să îşi pună amprenta asupra fotbalului din România în perioada interbelică, însă în a doua parte a ei, începând cu anul 1932, an în care Rapid s-a mutat în Giuleşti şi a evoluat în Liga 1, care din acel an avea să nu se mai dispute sub formatul uni turneu tip play-off. Echipa “alb-vişinie” nu a avut însă satisfacţia de a deveni campioana ţării în această perioadă. O altă echipă care s-a evidenţiat în aceşti 22 de ani a fost Ripensia Timisoara, câştigătoare a patru titluri de Campioană a ţării. Din păcate, în anul 1941, Campionatul avea să ia o a doua pauză, din cauza celui de-al doilea război mondial.
1946-1970
Numită de unii “Evul Mediu al fotbalului românesc”, datorită faptului că echipa naţională nu se califica la niciun turneu final, iar fotbalul în România era aproape rupt de restul lumii fotbalistice, această perioadă a fost marcată de evoluţia a patru echipe : CCA - Steaua, înfiinţată în anul 1947, Dinamo Bucureşti, cea care avea să ia fiinţă un an mai târziu, ITA (mai apoi Flamura Roşie şi UTA) dar şi Petrolul Ploieşti. Primele patru ediţii ale Ligii 1 au ajuns în vestul ţării, UTA de 3 ori şi ICO Oradea devenind Campioanele României. În anul 1950, intervine o nouă schimbare în sistemul competiţional, urmând ca, până în 1957, când s-a renunţat la acest sistem, turul campionatului s-a disputat primăvara iar returul toamna. În anul 1951, Steaua Bucureşti - purtând denumirea de CCA (Casa Centrală a Armatei) avea să cucerească primul titlu de Campioană a ţării. Din acea echipă făceau parte nume importante, cum ar fi Ion Voinescu, Costică Toma, Ion Alecsandrescu, Alexandru Apolzan sau Gheorghe Constantin “Profesorul”. Cealaltă echipă bucureşteană înfiinţată la sfârşitul anilor ‘40, Dinamo, avea să câştige primul ei titlu de Campioana în 1955, iar între 1961 şi 1965 avea să câştige patru ediţii consecutive ale campionatului. După cum am amintit mai sus, o altă echipă care avea să se evidenţieze a fost Petrolul Ploieşti, care a triumfat de 3 ori pe plan intern, de două ori la sfârşitul anilor ‘50 şi o dată în anul 1966. De menţionat că Rapid Bucureşti reuşeşte să triumfe şi ea pentru prima dată în Campionat, în anul 1967, iar UTA Arad reuşeşte să triufe de două ori, în 1969 şi 1970, din păcate pentru arădeni având să fie ultimele dăţi în care au ridicat deasupra capului trofeul câştigătorilor Ligii 1.
1970-1986
Fotbalul românesc, care se evidenţiase pe plan extern foarte puţin în deceniile trecute, reuşeşte să dea lovitura prin calificarea la un turneu final. Desigur, întreg lotul României era alcătuit din jucători ai echipelor din Liga 1. Echipele care au dat lovitura pe parcursul acestor 16 ani, în afară de echipele din Bucureşti, sunt FC Argeş Piteşti, care a avut un reprezentant important la Campionatul Mondial din 1970 în persoana lui Nicolae Dobrin (care, deşi a făcut parte din lotul deplasat de Angelo Niculescu, nu a evoluat niciun minut la Turneul Final), şi Universitatea Craiova, care, deşi nu a avut niciun reprezentant la Mondialul Mexican, a reuşit să triumfe de trei ori pe plan intern. Din echipa alb-albaştrilor făceau parte, în acele vremuri, Ilie Balaci, Zoltan Crişan, Aurică Beldeanu, Costică Ştefănescu Sorin Cârţu, Silviu Lung, Gheorghe Geolgău, Rodion Cămătaru, şi mulţi alţi fotbalişti de prim-plan în România. Este o perioadă mai puţin prolifică pentru două din cele trei formaţii bucureştene de prim-plan (Steaua şi Rapid), dar o perioadă excelentă pentru Dinamo Bucureşti, care avea să devină Campioana României de nu mai puţin de 6 ori în această perioadă. Dinamo Bucureşti avea în lot fotbalişti precum Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Radu Nunweiller sau Cornel Dinu.
1986-2000
Urmează o altă perioadă în istoria Ligii 1, odată cu triumful Stelei Bucureşti în Cupa Campionilor Europeni. Echipa de Aur a Stelei reuşeşte să câştige de cinci ori consecutiv Liga 1, cu o echipă din care făceau parte, printre mulţi alţii, Marius Lăcătuş, Tudorel Stoica, Gabi Balint, Ştefan Iovan, Miodrag Belodedici, Dumitru Stângaciu, Ilie Bărbulescu sau Dan Petrescu. Urmează apoi un moment de referinţă pentru fotbalul din provincie : Universitatea Craiova reuşeşte să câştige titlul în 1991, acest titlu fiind, până în zilele noastre, ultimul titlu câştigat de o echipă din provincie. Încadrat de două succese ale lui Dinamo, acest titlu al trupei din Bănie este succedat de o perioadă extraordinară din partea Stelei, militarii reuşind, începând cu anul 1993, să câştige, la rând, nu mai puţin de 6 titluri consecutive de campioni ai României, din această generaţie nelipsind Ilie Dumitrescu, Daniel Prodan, Ioan Vlădoiu, dar şi Marius Lăcătuş, cel care a evoluat la Steaua din 1983 până în 1990 şi apoi din 1993 până în 2000. Această perioadă numărul jucătorilor străini din Liga 1 începe să se mărească, un factor decisiv al creşterii stranierilor fiind înlăturarea regimului comunist din România. În 1999, Rapid Bucureşti a întrerupt seria consecutivă de titluri câştigate de către Steaua, urmând ca anul următor Dinamo să câştige, la rândul ei, fosta Divizie A.
2000 - prezent
La intrarea în mileniul III, cuvântul de ordine în fotbalul românesc este imprevizibilitatea. În afară de Steaua, care a câştigat două titluri consecutive în 2005 şi 2006, nicio altă echipă nu a reuşit să câştige două ediţii ale Ligii 1 consecutiv. Mai mult, datorită suportului financiar sporit al conducătorilor de club, s-a ajuns la o competiţie mult mai disputată, datorită valorii foarte apropiate a echipelor de club şi a întăririi loturilor formaţiilor mai slab cotate. Numărul stranierilor din Liga 1 creşte de la an la an, în anul 2007 înregistrânsu-se în jur de 100 de fotbalişti străini pe prima scenă fotbalistică a ţării.
